Atenție, o să descopăr ceva

Sunt la coadă la cafenea, pe punctul să fac o descoperire. N-o să te afecteze în nicun fel pe tine, mai ales dacă nu citești mai departe.

În fața mea e un tip care așteaptă să-și ridice comanda. Îl măsor din cap până-n picioare, discret, așa cu bărbații se uită la alți bărbați. La femei ne holbăm ca proștii. Nu și la bărbați, pe ăia îi analizăm la fel cum femeile studiază alte femei.

Să revenim. Mă uit la el și mă cuprinde un sentiment de superioritate. Pare „prăfuit” și demodat. Blugi, softshell, un tricou polo, din ăla care era top acum vreo cinșpe ani. După freză, cred că se tunde la frizeria de copii de lângă bloc. Îi sună telefonul. „Da, pot joi. 52 de ani, da. Nu, mă doare doar spatele, piciorul nu”. Își ia cafeaua și iese. Are adidași ca ai mei.

Comand și eu. Mă joc distrat cu gulerul de la tricoul polo. Îl am de ceva timp, dar mă cam enervează, mi-a intrat puțin la apă. Pentru o clipă, îmi văd silueta reflectată în geamul de la ușă. Tresar, dar reușesc să nu vărs cafeaua pe blugi.

Deși n-aș prea vrea, sunt pe punctul să fac o descoperire. Așa că mă închei la softshell, îmi iau cafeaua și ies. Nu de alta, dar întârzii la terapie.