De o seară în care mă jucam cu bile colorate în fața blocului.
De Cezar, băiatul căruia îi plăcea de fata de care îmi plăcea și mie prin clasa a doua.
De lanterna pătrată, din plastic, cu care făceam semnale seara în Grădina Icoanei.
De o libelulă pe o floare, în curte la bunica.
Îmi amintesc mirosul din Școala nr. 23 din Constanța.
Mirosul apei de ploaie dintr-un lighean. Și al săpunului de casă din pod.
Îmi amintesc de un autobuz gol, din care mă uitam pe geam.
Unele lucruri mici locuiesc într-un colț al minții mele, agățate de o emoție. Bucățele din cineva care nu mai există. Cineva care e totuși aici, și scrie chestii, ca să regăsească lucruri mari, pe care le-a pierdut pe undeva, pe drum.
