Lupta omului cu dezordinea din gospodărie este cu siguranță insuficient valorificată ca subiect dramatic. În realitate, doar lupta pentru igiena personală atinge aceleași niveluri de inutilitate din care nu se poate evada.
Deschizi geamul, intră praful. Mănânci, ai vase de spălat. (Eu spăl vasele de mână, am motivele mele). Ai bibliotecă, se pune praful pe cărți. N-ai bibliotecă, se pune întrebarea de ce. Dai cu aspiratorul, deschizi geamul. Intră praful. Respiri, emiți CO2. Ca să nu te sufoci, deschizi geamul.
Te piepteni, îți cade părul. De el se lipește praful. Prafului lipit de firele de păr îi cresc niște piciorușe mici cu care se bagă sub canapea, de unde scoate limba la tine. Îți vine să pui aspirarorul, dar știi că va trebui să deschizi geamul.
Așa că ieși din casă. Transpiri. Ți se umplu hainele de praf. Trebuie să speli. Să bagi rufele curate undeva, până nu se umplu de praf. Ți-e foame. Ai vase de spălat. E murdar pe jos. Ești praf.
Nu uita, eroii tragici au fost blestemați de zei. Tu ești doar un muritor oarecare. Respiră, toarnă-ți un pahar de vin, că zeii sunt ocupați cu Sisif. Pune o etichetă pe pahar, cu numele tău pe ea. Nu-l spăla, că o să mai bei și mâine din el.
