Drumul înapoi

Drumul înapoi către casă, pe direcția Budapesta-Arad-Brașov, îmi lasă mereu un gust amar. L-am făcut în fiecare an din 2020 încoace, la finalul unor ture cu mașina în care veneam după cinci, șase mii de kilometri prin Europa. 

Ei bine, se întâmplă o chestie după Budapesta, când intri pe M5. Autostrada devine neîncăpătoare. Tot atâtea benzi are, ca aia din Franța, sau din Slovenia, dar nimeni nu mai vrea să circule pe banda 1. Știu, uneori sunt TIR-uri pe prima bandă, dar eu nu despre asta vorbesc. Banda a doua era plină de mașini care mergeau înghesuite, la doi-trei metri una de alta, cu 90-100 la oră. Mai exact, dacă mergeam pe banda 1 devansam de multe ori pe cei din coloana de lângă mine. 

Mașinilea astea de pe banda 2 aveau numere de România, de Germania, de Italia, de UK. Nu le cunosc șoferii, dar aș fi gata să pun un pariu. Nu de alta, dar ți se pare foarte ciudat să mergi relaxat mii de kilometri, și fix dincolo de Budapesta, spre România, să înceapă apocalipsa spaniolilor și a nemților care se suie peste mașina ta cu a lor. Ca să fie clar, erau și unii care nu se grăbeau. Mai exact, unul cu numere de Elveția. Mergea liniștit pe prima bandă, mânca un castravete. 

De data asta am evitat nebunia de la Nădlac 2. Ne-a scos GPS-ul de pe autostradă și am intrat pe la Vama Cenad, unde am avut fix două mașini în fată. La Nădlac era timp de aștepare o oră. Dar să știți că nu așteptarea te omoară, ci stresul. „Descurcăreii” care depășesc pe banda de TIR-uri pe fraierii care așteaptă regulamentar. „Șmechereii” care virează brusc și ți se bagă în față pe coloana ta, ca să căștige ei doi metri. Nu așteptarea e problema, ci aproapele nostru. 

Mai e ceva. N-am văzut nicăieri atâtea mașini oprite pe banda de urgență ca pe autostradă la noi. Unora li se strică mașinile, probabil, dar am trecut pe lângă multe mașini ale căror ocupanți păreau mai degrabă să se fi dat jos ca să se relaxeze un pic. De triunghi sau avarii, nici vorbă. 

O altă chestie interesantă mi s-a întâmplat la o benzinărie, pe autostradă, în apropiere de Sibiu. Acolo, pe la prânz, cu parcarea/pompele pline de mașini, angajații închiseseră ușile benzinăriei ca să facă… schimbul de tură. Mă gândeam că în 2024 s-o fi inventat și vreo metodă de a face asta fără a închide toată șandramaua, dar deh…

În final, tot ce contează e să ajungi acasă cu bine. Din păcate, pentru noi asta încă înseamnă „viu și întreg”. Ar putea însemna și „obosit, dar relaxat, bucuros de experiență”. Eu unul, încă mai sper.