Viața este un șir de ocazii în care descoperi apa caldă.
La trei ani jumate mergi la grădi și descoperi că și pe ceilalți copii îi aduc acolo mămicile lor. Nimeni nu știa asta până acum, așa că te duci la mami a ta și-i spui: „Mami, tu știi? Mai sunt și alte mămici!”
În clasele primare, descoperi cu durere că ăia mai mari râd de ăia mai mici. Apoi, peste doi-trei ani ani, afli cu uimirire că tu ești ăla mai mare, și că-ți place să râzi de ăia mai mici.
Prin clasa a opta, descoperi că tac-tu e gras, chel și bătrân, că nu știe mare lucru și că o să crești mai înalt decât el.
La liceu, descoperi dragostea, și că nimeni n-a iubit vreodată așa, ca tine. Și n-a trecut vreodată prin ce treci tu.
La facultate, dacă te duci, descoperi că societatea e nedreaptă și coruptă și se duce dracului. Dacă nu duci, descoperi același lucru, la primul loc de muncă.
Te căsătorești, poate, și descoperi că alții nu se pricep la relații, dar tu da. Tu știi sigur c-ai ales bine, nu ca ei. Naiba știe ce-o să mai descoperi.
Faci un copil, și descoperi că nimic nu se compară cu a fi părinte. Chiar tu descoperi asta, care cu un an înainte știai sigur că e o porcărie să faci copii.
Îți crești copiii, și descoperi că ceilalți sunt praf la parenting și că nimeni n-a făcut nimic bine înainte de tine. Îi numeri degețelele și zilele și fiecare scăpare de gaze. Pentru că, nu-i așa, niciun copil nu a mai facut caca moale vreodată înainte de al tău. Și nici 39 temperatură.
Stai în fața școlii, la evaluarea națională și la bac, tu, cel care făcea mișto de emoțiile părinților de copii mari. Descoperi că ai fost un bou, și că ești mort de frică.
Corpul este un templu. Afli și tu într-o zi, între 35 si 40 de ani. Templul tău e cam plin de graffitti făcute la beție. Are ceva crăpături în fundație de la câte tâmpenii ai băgat în tine până acum șase luni, când credeai c-o să trăiești veșnic pe zahăr și alcool. Noroc că intri la revizie. Descoperi yoga și maratoanele. Dietele pentru longevitate și mindfulness-ul.
Între 45 și 50, descoperi că există șanse destul de mari ca totuși să mori, până la urmă. O lași ceva mai moale cu alergatul, și descoperi cât de puțin contează ce cred alții despre tine. Și cât de fraier ai fost că ți-a păsat așa de mult.
Viața este un șir de ocazii în care descoperi apa caldă. Te arunci în valuri, ca primul om care a văzut vreodată marea. Și, dacă ai noroc, iubești și ești iubit.
