Ieri a fost 1 iunie și la mine în feed a fost plin de adulți conectați la copilul interior. Al lor, sper.
Toți păreau foarte fericiți de întâlnirea cu ăla micu’. Highly recommended, cinci stele. Zici că au fost cu el la spa și a plătit copilul.
Bine, mă! Bravo vouă! Eu pe-al meu nu l-am contactat ieri, că am vrut și io o zi liniștită. Al meu e din ăla care se tăvălește pe jos la casa de marcat. Din ăla care urlă la restaurant „Ești cel mai rău tătic! Vreau pufuleți acum! “. Care îți aruncă nisip în ochi la locul de joacă. E copilul de tip Gollum, care-ți șoptește malefic, când ți-e lumea mai dragă „pe noi nimeni nu ne iubește, fraiere!”
La anu’, de 1 iunie, mă gândesc serios să vă dau parola de la copilul meu interior, să vă conectați și la el. Să știți că a mai crescut, mai nou vrea la mall.
Poate, până atunci, dacă o să continui să merg la terapie, ne mai oprim amândoi. El, din urlat. Eu, din scris prostii.
Gata, mă deconectez! Vă pupă tati!
