Am observat că soția mea vine foarte relaxată de la stilist. Mi-a spus chiar ea secretul: tipul face un masaj la cap de moare lumea. Mă rog, moare femeile, că la bărbați nu face. M-aș duce să-l întreb de ce, dar adevărul e că îl ințeleg perfect. Am facut și eu pe vremuri fetelor masaj din ăsta, de relaxare, fără să pretind că vreau să le și tund. Nici bani nu luam, era plăcerea mea.
M-aș duce și eu la el, incognito. Ia bagă, mă, să vadă și băiatu’ de unde vine zâmbetul ăla de pe fața nevestii-mii! Dar nu fac eu din astea. Eu stau aici, și-mi plănuiesc răzbunarea.
Mi-o și imaginez pe soția individului, cu telefonul în mână, cum dă „love” la ceva și-și duce mâinile la față, cu ochii mari. Și zâmbește larg, cum n-a mai zâmbit de săptămâni. El se uită nelămurit, la care ea îi spune: „Tipul ăsta chiar scrie mișto, am ajuns să-l citesc în fiecare zi!”
El aruncă o privire spre adresa site-ului: ve ve ve manuelpaun punctcom. E și moaca autorului, în partea de sus.
„Cine naiba mai e și ăsta? Manuel Păun? Ce nume… și zici că scrie bine? Și eu scriam poezii în liceu, să știi!”
Atât.