Când m-a durut

M-a durut când am stat în poartă și m-a lovit un băiat mai mare cu mingea în față.  M-a durut când n-am știut diferența dintre leuștean și pătrunjel. M-a durut că n-am avut curaj să-ntreb.

M-a durut când m-au lăsat ai mei la bunici peste vară. Pentru că am fost fericit la bunici, m-a durut când vara s-a terminat și a trebuit să plec. M-a durut când au murit bunicii.

M-a durut că nu aveam mușchi, ca alții. M-a durut că aveam coșuri și că nu aveam experiență. Că nu știam să dansez. Că nu voiam să învăț. M-a durut așa cum îl durea, pe vremea mea, pe un rocker într-o discotecă. 

Citește mai mult ->

Sexul giratoriu

S-a inventat sexul pentru cuplurile care sunt de mult timp împreună. Se numește, simplu și pe înțelesul tuturor, sexul giratoriu. Are indicatoare clare, cale bătută, benzi bine marcate și decor semi-îngrijit, pe mijloc. Dacă mai ai și copii sau ai trecut un picuț de 40 de ani, citește mai departe. Nu întreba de ce.

Să începem cu regulile. La intrarea în sexul giraroriu dai prioritate. Dai prioritate tuturor lucrurilor care existau în viața ta și care te așteaptă și la ieșire. Nu contează, respecți regulamentul și dai prioritate. Copilului care încă nu doarme sau care are pampersul plin. Vaselor nespălate. Certurilor de acum trei luni. Pisicii care miorlăie la geam. Postărior de pe grupul de parenting. După ce dai atâta prioritate, nu-ți mai vine să intri deloc. Dar dacă tot ai scos mașina din garaj…

Din fericire, n-ai cum să te rătăcești în sexul giratoriu (nici chiar dacă ești bărbat). La naiba, ai mai fost pe-aici! Te bagi, te-nvârți un pic în el și, când simți că te ia amețeala, pui avariile și tragi un pic pe dreapta. Apoi bagi iar, ușor, a-ntâia. La curbe mai troncăne un amortizor, mai huruie in rulment, alea-alea. Important e să nu crape motorul.

Sexul giratoriu nu e ca intersecțiile alea obscure din trecutul tău discutabil, când nu știai unde ești decât în ultima clipă. Ce vremuri, trebuia să citești frenetic semnele de circulație…(noroc că erau puține). În sexul giratoriu, dacă n-ar trebui să conduci, ai putea să povestești acțiunea cu ochii inchiși, la persoana a treia. E plin de indicatoare, dar le știi pe dinafară.

Din sexul giratoriu ieși pe o singură ieșire. N-ai cum s-o ratezi. Scrie mare, „spălătorie auto”. Giratoriul ăsta e mereu lângă o spălătorie. Nu e ca intersecțiile alea, pe lângă o plajă de corturi fără apă curentă.

După ce ai ieșit din sexul giratoriu, arunci un ochi în retrovizoare. Zărești, vag, amintirea vremurilor când conduceai mașină sport, nu dubiță de familie, ca acum.

Dar nu știu de ce v-am spus tocmai vouă povestea asta. La urma urmei, voi n-ați trecut niciodată prin sexul giratoriu. Aveți voi un prieten care a făcut o dată pană de motor, fix în sexul ăsta giratoriu, dar voi nu. Ei bine, nici eu, mai ales că de curând am schimbat și mașina.

De fapt, eu sunt aici doar ca să vă țin la curent cu ce zice gura lumii. Ce să zică, numai răutăți…

Am luat autobuzul și mi-a plăcut!

Autobuzul nu avea aer condiționat. Eu nu aveam de ales. Toți cei care avuseseră de ales se suiseră într-un autobuz cu climatizare. 

Lânga mine, doi băieți, clasa a unșpea sau a doișpea. Tineri, frumoși, lumea e a lor. Vorbesc cu „c*aie” non stop. În caz că nu știți, „c*aie” înseamnă „prieten”. Limba e un organism viu, care face ca toate alea când vrei să-l închizi în coteț. Mai ales când nu e treaba ta s-o faci. 

Devin atent la cei doi. „C*aie, când eram eu mic si mergeam cu bunicu’ la piscina mă rugam sa se facă 27 de grade. Iti dai seama, c*aie, așa era acum 8 ani, maxim 27 de grade, îți zic!”. 

„La noi, c*aie, e cel mai cald din Europa”

“Hai, bă, că e mai cald în Spania”

„Nu, bro, nicăieri nu e mai cald decât în autobuzul ăsta! Lasă, c*aie, facem challenge!”

Deduc la ce se referă: o să stea acolo să vadă cine moare primul de cald. Eu, eu o sa mor primul. Am 48 de ani și sunt pe punctul să câștig un challenge cu doi puști de liceu. 

Apoi, mă simt brusc, mult mai viu. Băieții vorbesc acum despre viață și despre fete. De bac și de când o să plece la mare. Fac planuri, râd tare, și nu-și feresc privirea. E cald în autobuz, cald și bine. 

Cobor, am ajuns. Ei merg mai departe. Mă gândesc să mă sui și măine în autobuzul ăsta. Dacă vii și tu cu mine, pr*etene, facem challenge!

Deștepți, invulnerabili. Și ne doare

Știm totul despre cum stă treaba și despre cum merg lucrurile . Dar nu știm mare lucru despre emoțiile proprii, nu le-am mai privit în ochi de foarte mult timp.

Nu spunem, simplu, că ne pare rău.  Dar ținem discursuri sforăitoare despre nimic, dezvoltare personală și lucru în echipă.

Suntem vindecătorii altuia, avem strategii complexe și soluții testate. Târâm după noi o durere în suflet despre care nu înțelegem mare lucru. Salvăm planeta, și ne bârfim vecinii.

Știm, de pe net, bucățele de biochimie, nanotehnologie, astrofizică. Știm foarte clar de ce e de vină victima. Dar nu mai știm să spunem „vă rog” când cerem ceva.

Știm de ce „se vrea” și ce „nu se dorește”. Nu știm ce vrem noi și nici să spunem când nu (mai) vrem ceva. Știm cine-i de vină. Și că nu suntem noi ăia.

Psihanalizăm pe toată lumea, în pauza de masă. Dar nu mergem la terapie, doar nu suntem nebuni.

Avem explicații simple pentru lucruri complexe și strategii complexe pentru un zâmbet.

Suntem deștepți, invulnerabili. Și ne doare.

Revolta unui dinozaur cu blog

I-am zis ieri lu’ fii-miu că mi-am făcut blog. Mai nou, discuțiile lui cu mine sunt ca o vizită la Antipa. Pentru el.

„Hă, hă! Blog! Unde, pe Facebook?”.

10 din 10 pe scala Richter a ironiei.

„Acolo e publicul meu, mă!” (adică voi, ăștia).
„Și câți followeri ai?”
„Paișpe“
“Hă, hă! Caută-mă din nou când faci un milion!”

Ăla a fost momentul în care am luat decizia să mă bag „all in”. Așa ați primit de la mine cerșeala cu „daaa-ți-mi și mie un like și-un follow“.

E timpul să facem ceva în plus, că nu se mai poate!  Mi-a ajuns cuțitul la os, vă spun! Dacă nu ne organizăm, ăștia cu Discord și Twitch o să ne mănânce de vii. Sincer, nu prea aveți habar ce-s alea, nu? Voi știți că ăștia se filmează pe Twitch cum se joacă pe „peseu” în timp ce fac mișto de voi pe Discord ? Sau invers, nu sunt sigur. Dar sunt sigur cine le-a luat „peseu”.

Trăiți așa, toleranți cu dușmanul care vă mănâncă jumătate din frigider în cinci minute, și vă face grași cu zâmbetul pe buze?

Mai țineți minte când îi puneați „let it goooo” pe repeat de pe telefon? În timp ce se trântea în fund la coadă la supermarket, în costum de Elsa? Acum are BFF. Se strică amândouă de râs când asculți muzica ta preferată din anii ’90. „Cringe, fată! Cringe rău…”

Știți diminețile-alea în care iși aranjează părul lui negru si des? Se uită la tine (aproape) de sus și-ți zâmbește cu subînțeles: „Chelule, aveai tu un parfum, pe undeva, sau mi se pare mie?” Aveai, vorba cântecului. Pușca și cureaua lată.

Îmi aduceam și eu aminte că până pe la 20 de ani ți se pare că ăia de 40+ sunt cu un picior în groapă. Dar ieri am aflat cât de funny arăți când îți faci blog în loc să-ți pui afacerile în ordine.

Recunosc. Mi-am făcut blog. Pe Facebook. Așa, gras, chel și bătrân cum sunt. Ieri dimineață aveam paișpe urmăritori (vă iubesc).

De azi, fac revoluție. Sau măcar o răscoala mai mică. Vă chem pe toți la lupta cea dreaptă! Strigați și voi ceva, dacă sunteți cu mine! Dacă ați avut și voi părul lung și des. O bere-n mână (și o beați). Dacă ați suferit de abdomen plat și de lipsă de sutien. Dacă ați dansat și voi, pe undeva, într-un fel anume, și era perfect. Dacă ați făcut chestii de care noii noștri inchizitori nu vor afla niciodată, și v-a plăcut. Dacă pierdeați trei nopți și vă reveneați în trei ore. Ai mei sunteți, și eu al vostru.

Share, frați și surori întru suferință! Share! Dacă nu noi, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Până la un milion, mai avem doar un pic! Le arătăm noi lor! Hai, că se poate! Share! 

error

V-a plăcut? Dați mai departe! :)

Verified by ExactMetrics