E plin, fraților! Sunt 40 de grade afară, dar în orice magazin te duci, la raionul de șosete e plin de flaușate. D’alea de care îți cumpăra mama ta când se apropia Crăciunul. Când pui mâna pe ele se declanșează reflexul ăla din copilărie. Mai exact, îți vine să-ți pui și căciulă, să nu te tragă curentul.
Mă rog, pe șosetele de firmă am citit că sunt „cushioned”. Erau și unele, tot de firmă, pe care scria „everyday”. Groase de parcă locuim în Alaska. Am pipăit șosete ca un obsedat, în cinci magazine diferite, vă jur! Am trecut oarecum neobservat, pentru că în aceeași zonă cu mine alți bărbați pipăiau chiloți.
Să nu divagăm. Căutam ceva casual, un pic peste gleznă. Orice șosetă care depășea glezna suferea de o îngroșare accentuată a peretelui exterior. Cred că alea până la genunchi (erau câteva rânduri și de așa ceva) stăteau singure în picioare, ca ghipsul. Opera unui arhitect chinuit de spectrul degerăturilor, rezultatul unui focus grup organizat dincolo de Cercul Polar.
Eu visam la ceva cu ventilație la călcăie, cu aerisire la vârfuri. Ceva invizibil și rece, ca privirea partenerei de viață când faci o glumiță despre fosta, după un pahar de vin. N-am găsit. Șosete subțiri, peste gleznă, vreau să zic.
Așa o fi trendul de vară și nu știu eu. Subțire și transparent în partea de sus, super-hot și un pic transpirat în partea de jos. Aproape că aș prefera invers…
Am plecat de la mall fără șosete noi. De atunci umblu în sandale și visez la o plajă unde nici nu se pune problema să mergi altfel decât desculț.
