Cine sunteți voi, prietenii mei de pe Facebook, care ieri, când a dat ninsoarea asta la Brasov, ați început să postați entuziasmați : „Ia uite ce frumos, a revenit iarna în martie!”? Ridicați mânuța, să vă vedem!
Desigur, locuiesc de suficient timp la Brașov ca să știu că nici în aprilie nu poți să te marchezi sigur „safe from iarnă”, dar să te bucuri…? Băă, îngheață măinile, derapează roțile, doare spatele de la dat zăpada, alea-alea! A trebuit să scot lopata de unde o ascunsesem să n-o mai văd, să pun ghetele alea groase când de-abia mă dădusem la tricou! Și voi, nimic, happy pe câmpie, cu zapada care vă mângâie tandru gleznele….
Hai să vă iau altfel. Mor frunzulițele pe copăcei, degeră ghioceii, natura se bagă la loc sub piatra unde a dărdâit de frig toată iarna și voi? Voi de ce aveți zâmbetul ăla pe toată fața? Nu vă pasă de ghiocei? Nu vă e milă de mugurași?
Știu, sunteți din ăia care la jumatea lui octombrie puneți postări cu sezonul de ski de anul trecut și scrieți „Vinee, vineee!” Vă cunosc, sunteți cei care dați share la vorbe de înțelepciune precum: „nu există vreme rea, doar echipament necorespunzător!”.
Îmi sunteți dragi, să știți! Am fost și eu ca voi, dar din liceu am mai crescut. M-am boșorogit, de fapt. De-abia aștept vara, să uit de zăpezică și să mă coc de cald. Promit să am echipament corespunzător: pantaloni scurți și tricou. A, și un pahar de ceva rece în mână, ca să-mi aduc aminte de ziua de azi.
