Delir de iarnă, în martie

Cine sunteți voi, prietenii mei de pe Facebook, care ieri, când a dat ninsoarea asta la Brasov, ați început să postați entuziasmați : „Ia uite ce frumos, a revenit iarna în martie!”? Ridicați mânuța, să vă vedem!

Desigur, locuiesc de suficient timp la Brașov ca să știu că nici în aprilie nu poți să te marchezi sigur „safe from iarnă”, dar să te bucuri…? Băă, îngheață măinile, derapează roțile, doare spatele de la dat zăpada, alea-alea! A trebuit să scot lopata de unde o ascunsesem să n-o mai văd, să pun ghetele alea groase când de-abia mă dădusem la tricou! Și voi, nimic, happy pe câmpie, cu zapada care vă mângâie tandru gleznele….

Hai să vă iau altfel. Mor frunzulițele pe copăcei, degeră ghioceii, natura se bagă la loc sub piatra unde a dărdâit de frig toată iarna și voi? Voi de ce aveți zâmbetul ăla pe toată fața? Nu vă pasă de ghiocei? Nu vă e milă de mugurași? 

Știu, sunteți din ăia care la jumatea lui octombrie puneți postări cu sezonul de ski de anul trecut și scrieți „Vinee, vineee!” Vă cunosc, sunteți cei care dați share la vorbe de înțelepciune precum: „nu există vreme rea, doar echipament necorespunzător!”. 

Îmi sunteți dragi, să știți! Am fost și eu ca voi, dar din liceu am mai crescut. M-am boșorogit, de fapt. De-abia aștept vara, să uit de zăpezică și să mă coc de cald. Promit să am echipament corespunzător: pantaloni scurți și tricou. A, și un pahar de ceva rece în mână, ca să-mi aduc aminte de ziua de azi.

O explicație necesară

Am scris ieri niște clickbait care avea legătură cu o cheie de filtru (auto).

Se pune întrebarea de ce am cheie de filtru daca nu sunt mecanic auto. Ei bine, am luat-o ca să desfac un filtru de impurităti de la centrala termică, deoarece nu sunt nici instalator. 

Pe acelasi principiu, mai am acasă cazma deși nu sap niciodata, dar o folosesc de câteva ori pe an ca să sparg gheata de pe șina de la poarta culisanta. Ați ghicit, nu sunt nici grădinar, nici expert în porți.

Să știți, însă, că sunt un om normal. Am o bicicletă eliptică pe care o folosesc pe post de suport de haine, ca toată lumea. Și o pungă cu pungi, în care am câteva pungi speciale, de care nu mă ating niciodată. 

Am un sertar cu cabluri de la device-uri care nu mai există, și o cutie de carton plină cu chestii de care s-ar putea să am nevoie într-o zi. Nu de alta, dar fără cheia de filtru mi-ar fi murit copiii de foame. 

PS: Să știți că bicicleta eliptică e de vânzare. Am decis să-mi arunc pur și simplu hainele pe fotoliu, ca tot omul. 

De la o vârstă, am probleme

N-am putut, fraților! Sigur, după o vreme nu mai poți cum puteai, dar nu credeam să se ajungă până aici…

Inițial am crezut că o să meargă fără probleme. E adevărat, nu fac asta atât de des precum mi-aș dori, dar am pretenția că știu cum se face. De-aia am fost surprins că nu mergea. 

M-am încordat, am încercat să schimb unghiul, s-o fac altfel, dar degeaba. Mi-a trecut prin cap inclusiv să caut un tutorial pe youtube, dar nu cred că aș fi găsit ce căutam. Și, sincer, mi-era un pic jenă să caut așa ceva. Știți cum e, te țin ăștia minte și după, nu mai scapi de reclame. Și n-aveam chef să mi se amintească la nesfârșit de propria mea incompetență.

În cele din urmă, când aproape mă resemnasem, mi-am adus aminte. Undeva, într-o cutie, în garaj, aveam o cheie metalică de la Lidl. Din aia pentru desfăcut filtrul de ulei. A mers de minune. Am reușit, spre fericirea întregii familii, să desfac capacul de la borcanul de Nutella.

error

V-a plăcut? Dați mai departe! :)

Verified by ExactMetrics