Votez și azi. Din nou.

M-am gândit dacă să scriu ceva funny, de alegeri. Dacă nu cumva, printr-un text serios, risc să va zgârii sensibilitățile și convingerile. Într-o lume a ușor-ofensaților, e nasol să fii cactus. Dar mi-am dat seama că voi nu sunteți ușor-ofensabili. Și nici eu nu sunt plantă.

Aveam 14 ani in 1989. La fel ca fii-miu acum. N-am înțeles ce lume ni se deschidea atunci, și ulterior am văzut că aprope nimeni nu înțelegea. 

Dar un lucru am înțeles, destul de repede, cu mintea mea de viitor adult. Înapoi în sărăcie, frig, și minciună colectivă, nu mai voiam. 

Nu judec pe nimeni căruia i-a plăcut în comunism pentru că s-a suprapus peste tinerețea lui. Cred ca tinerețea e minunată și în cele mai grele condiții. Înțeleg. 

Sunt pro-european și pro-occidental. La vot am avut alegeri grele de făcut, de multe ori. A trebuit, ca și mulți alții, să votez Iliescu, să nu iasă Vadim. Am votat cu “speranța” și am fost dezamăgit.  De multe ori. Am ieșit în stradă, de multe ori.  Am fost păcălit, mințit și furat. M-am simțit înșelat, trădat, rănit, furios, frustrat. 

Am simțit de mai multe ori că-mi moare speranța. Dar n-am s-o las. Nu pot. Așa cum nu pot vota cu hoții. Cu mincinoșii. Cu ăia care „ne dau și nouă ceva” în timp ce fură cu două mâini din ce ar trebui să fie al tututor. Fură din viitorul copiilor tăi, dar măcar să-ți arunce și ție un dumicat. Am fost mereu mirat de toleranța acestui popor pentru hoție. De ușurința cu care acceptăm ca „toată lumea fură”. Tu, furi? Tu, ăsta care citești acum, când ai furat ultima dată bani publici? Sau un portofel din buzunarul cuiva?

Nu pot să votez cu hoții, mincinoșii, impostorii și plagiatorii. Și nu pot să votez cu partriotarzii. Cu sforăitorii. Cu ăia care-mi spun ca România e buricul pământului, dar e victimă, săraca. Nu e, fir-ar să fie. Toți hoții pe care îi cunosc în politica româneasca sunt români, nu vin din altă țară.  

Nu pot să votez cu ăia care-mi spun că Rusia e patria valorilor corecte, că Putin mă apăra pe mine de „putregaiul” occidental. Toată lumea care predică anti-captitalismul, o face de prin cafenele occidentale. O avea capitalismul probleme, dar sigur nu mă ajută pe mine Putin și Xi să o duc mai bine. Nu văd cozi la emigrat la ruși, văd doar alți mincinoși români, lupi în haine de oaie. 

Așa că o să merg iar la vot, ca de fiecare dată. Îmi car sacul de frustrări după mine, dar mă duc. Dacă va trebui, o să aleg din nou răul cel mai mic. Pe unele buletine de vot, că sunt multe de data asta, o să aleg chiar binele mai mare. 

Peste mai puțin de patru ani, va vota și fii-miu. Până atunci, mergem noi. Din nou. Hai, că vin întăriri! 

PS: Pentru ăștia cu dileme: între un hoț care a și făcut, pe ici, pe colo, câte ceva, și un cinstit care n-a facut destul, îl voi alege întotdeauna pe cel cinstit. Pentru că prin hoție, se pierde mult mai mult decât se face. Întotdeauna.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error

V-a plăcut? Dați mai departe! :)

Verified by ExactMetrics