la Londra? Voi, ăștia care stați degeaba pe Facebook, așa, ca mine, pe grupuri de călătorii, ați dat de intrebări din astea? Ia intrați, și o să dați!
Pe bune, acuma eu înțeleg – Londra, Parisul sau Madridul sunt măricele. Și tu, poate o să mergi pe jos și cu metroul. Indubitabil o să te lovească tare fomica, direct la baza piramidei nevoilor (știu, sună suspect, dar acolo te lovește). Și o să vrei și tu, ca omu’, să mănânci bine.
E, aici e-aici -de unde Doamne iartă-mă să știu eu ce-ți place ție să bagi la ghiozdan? Am fost de curând la o masă în familie, la Sibiu. Trei voiau carnați și coaste, doi erau nehotărâți, doi erau vegetarieni, doi ar fi mancat neapărat paste sau pizza și mai era și una bucata dulceață de fetiță de un an și ceva, expertă în ciorbițe și peștișor. Un singur lucru pot să zic, s-a mâncat bine. S-a mâncat, dar s-a și băut. Ca să nu fie dubii, porțiile au fost mari. N-are Londra așa ceva, vă zic.
Dar, ca să revin. Dacă tot ne întrebi unde să mănânci bine, spune-ne, frate, ceva despre tine. „Îmi place ciorba de burta”, „vreau șnițel de două palme„, „nu pun gura pe nimic fără clorofilă”, „nicio masă fără melci”. Dă-ne ceva, că altfel o să ai o surpriză ce sfaturi o să primești. Cel mai frică mi-e că o să ții și cont de ele.
La fel și cu meteo. Cine sunt, frate, ăștia care întreabă necunoscuții pe Facebook dacă o să-l ploua pe el la Milano peste trei săptămâni? Oare dacă le zic că plouă, nu se mai duc? Eu cred că se duc, la fel ca ăia care cumpără întâi bilet de avion și după, întreabă – „oare e ceva interesant de facut la Roma? Măcar se mănăncă bine?”
Acum vă las, că am văzut un bilet super-ieftin pe Napoli. Dacă știți cumva un restaurant, știți ce aveti de făcut…
